16 iul. 2016

În ultimele zile, în diverse litigii, prioritatea noastră a fost aceea de a sublinia urgența contenciosului fiscal, în timpul verii, perioadă în care intră în conflict două drepturi: dreptul la odihnă (al magistraților, al personalului administrativ, al avocaților) și dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil. Discuția are loc în contextul în care deciziile de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare produc efecte extrem de rapid și, cu siguranță, înainte de orice dezbatere asupra legalității acestor acte administrative fiscale (în procedura de soluționare a contestației sau în procesul fiscal). Prin urmare, există un termen optim, reprezentat de scadența obligației de plată a acestor sume. Este opinia noastră profesională aceea că, in concreto, instanțele trebuie să-și organizeze activitatea de așa manieră încât să asigure soluționarea unor cereri de suspendare, fondate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, într-un termen optim și previzibil, conform art. 6 Cod procedură civilă.

drept fiscal

Pentru acest motiv, văzând faptul că mai recent există dificultăți administrative (tehnice) care fac imposibilă soluționarea cererilor de suspendare a unor acte administrative fiscale, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, într-un termen optim și previzibil, societatea noastră a decis să sesizeze președintele Curții de Apel Cluj cu o cerere, în vederea creării condițiilor pentru respectarea dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil. Cererea are conținutul de mai jos:

În atenția Președintelui Curții de Apel Cluj

Doamna Președinte,

Societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații, cu sediul secundar în Cluj-Napoca, Str. Pitești, nr. 18, ABA Office, Et. I, județul Cluj, reprezentată prin asociat coordonator – av. dr. Cosmin Flavius Costaș din Baroul Arad, în numele și în reprezentarea intereselor clienților noștri, în temeiul art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu art. 6 Cod procedură civilă, valorificând dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil, formulăm respectuos prezenta

CERERE

prin intermediul căreia vă solicităm respectuos să luați măsurile administrative necesare în vederea asigurării funcționării unor completuri de urgență, în perioada 18.07.2016 – 31.08.2016, la nivelul Secției a III-a de Contencios Administrativ și Fiscal, având în vedere următoarele:

1.      Din verificările efectuate de noi cu privire la programarea ședințelor de judecată pe perioada verii rezultă faptul că în perioada 13.07.2016 – 31.08.2016 nu sunt programate ședințe de judecată la nivelul Secției a III-a de Contencios Administrativ și Fiscal. Singura excepție o reprezintă ședința de judecată din 10.08.2016, care pare a fi alocată unor completuri de permanență.

2.      Pentru materia contenciosului administrativ și fiscal, o vacanță judecătorească proiectată într-o perioadă de două luni (și chiar și pentru o perioadă mai scurtă) fără ședințe de judecată este prejudiciabilă pentru interesele justițiabililor. Astfel, conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, toate litigiile de contencios administrativ și fiscal au un caracter urgent. Dintre ele, interpretând art. 14 din Legea nr. 554/2004, litigiile referitoare la suspendarea unor acte administrative sau a unor acte administrative fiscale reprezintă urgențe absolute.

3.      In concreto, vă rugăm să observați faptul că, în contenciosul fiscal, actele administrative fiscale produc efecte juridice semnificative într-un interval de timp foarte scurt. De pildă, în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare stabilite în timpul unei inspecții fiscale, conform art. 156 NCPF, dacă decizia de impunere s-a comunicat în intervalul 1-15 din lună, scadența obligației de plată intervine la data de 5 a lunii următoare, iar dacă decizia de impunere s-a comunicat în intervalul 16-31 din lună, scadența obligației de plată intervine la data de 20 a lunii următoare. După această dată, se pot lua imediat măsuri de executare silită, pentru obligațiile fiscale în cauză.

4.      Prin urmare, termenul optim în care un justițiabil are nevoie să obțină soluționarea unei cereri de suspendare a deciziei de impunere, în contenciosul fiscal, se raportează la dispozițiile art. 156 NCPF. Mai exact, dacă avem un contribuabil căruia i s-a comunicat decizia de impunere în intervalul 1 – 15.07.2016, termenul-limită în care ar trebui judecată cererea de suspendare a deciziei de impunere, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, este data de 5.08.2016.

5.      Legiuitorul nu a avut în vedere, atunci când a configurat regulile procesului civil, această stare de lucruri. Cu siguranță, cu un pic de înțelepciune, s-ar fi putut crea o procedură urgentă, aplicabilă litigiilor de acest tip, care să permită soluționarea acestor litigii într-un termen optim și previzibil. Altfel, dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil, un principiu al noii proceduri civile române conform art. 6 Cod procedură civilă, rămâne un drept iluzoriu.

6.      În schimb, dispozițiile art. 201 alin. (5) Cod procedură civilă permit reducerea termenelor generale de procedură, în considerarea unor motive de tipul celor expuse mai sus. Ca regulă generală, pe acest temei, societatea noastră solicită reducerea termenului pentru depunerea întâmpinării de la 25 zile la 5 zile, reducerea termenului pentru depunerea răspunsului la întâmpinare de la 10 zile la 2 zile și reducerea termenului pentru judecarea cauzei de la 60 zile la 5 zile. Cu această ocazie, de regulă, învederăm instanței că folosirea mijloacelor de comunicare moderne (e-mail, fax) pentru transmiterea documentelor din dosare și a citațiilor este extrem de utilă.

7.      Cu satisfacție, notăm faptul că în cea mai mare parte a situațiilor, magistrații Curții de Apel Cluj și ai Tribunalului Cluj sunt receptivi la aceste cereri și dau curs solicitărilor justițiabililor. Prin urmare, în majoritatea cazurilor, cel puțin la nivelul instanțelor indicate, cererile de suspendare fondate pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt judecate într-un termen optim și previzibil. Am spune chiar că modul de soluționare a acestor cereri, la nivelul Curții de Apel Cluj, poate fi considerat un exemplu de bune practici în materia soluționării cu celeritate a cererilor cu caracter urgent.

8.      Problema a cărei rezolvare v-o solicităm pare să aibă o sorginte administrativă, în sensul că nu ar fi fost alocate termene de judecată pentru litigii de acest tip, cel puțin în perioada 13.07.2016 – 10.08.2016, din cauza vacanței judecătorești. Prin urmare, vă solicităm concursul pentru deblocarea acestei situații, în sensul creării premiselor pentru soluționarea cererilor urgente din materia contenciosului fiscal.

9.      Vă solicităm să aveți în vedere și faptul că, potrivit art. 13 din Convenție, părțile au dreptul la un remediu efectiv pentru protejarea drepturilor lor. Or, în condițiile în care cererile de preschimbare a termenelor de judecată alocate după vacanța judecătorească, pentru litigii urgente, sunt respinse cu motivarea că tehnic nu există ședințe de judecată pe perioada verii sau într-o anumită perioadă a verii, nici măcar pentru litigiile urgente, echivalează cu lipsa oricărui remediu efectiv pentru protejarea dreptului recunoscut de art. 6 din Convenție și art. 6 Cod procedură civilă, dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil.

10.  Nu putem să trecem cu vederea faptul că, într-adevăr, magistrații și personalul administrativ al instanțelor au recunoscut un drept la odihnă. Spunem doar că, în prezent, suntem în prezența unui concurs de drepturi: dreptul la odihnă (recunoscut de altfel și avocaților, nu doar magistraților) și dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil. Or, la o analiză sumară a celor două drepturi, este opinia noastră aceea că interesele justiției – o justiție care trebuie să se orienteze spre justițiabili – reclamă luarea de măsuri active pentru protejarea celui de-al doilea drept. Vă asigurăm, în context, că nici pentru avocați nu este plăcut ca, în perioada de vară, să redacteze o contestație fiscală în două zile, în loc de 45 zile cât prevede legea, doar pentru a putea formula o cerere de suspendare a deciziei de impunere grefată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 care, în condiții optime, ar putea opri procesul de executare silită a contribuabilului, măcar până la soluționarea pe fond a litigiului fiscal. Este însă “sacrificiul” pe care obligațiile noastre profesionale, stabilite prin Statutul profesiei de avocat, ni-l impun.

Cluj-Napoca, 16.07.2016

Costaș, Negru & Asociații – SCA, prin

Av. Dr. Cosmin Flavius Costaș